Sindromul comportamentului cronic de efort este frecvent experimentat de alergatori.
Indiferent dacă ajungeți în cele din urmă în leagăn de o rutină de exerciții fizice sau sunteți un atlet condimentat, experiența unei noi dureri sau dureri în timp ce exercitarea este un obstacol frustrant. Adesea, rănile se vor vindeca pe cont propriu în timp cu odihnă, dar leziunile mai grave pot necesita îngrijiri medicale. Senzația de amorțeală și de a avea un mușchi strâns în timpul funcționării poate fi pur și simplu un semn că mușchii vițelului muncesc din greu, dar poate fi și un simptom al unei afecțiuni mai grave numite sindrom compartiment.
Ce este sindromul de comportament cronic de exerciții?
Mecanismul exact al sindromului comportamentului cronic (CECS) nu este pe deplin înțeles. Majoritatea profesioniștilor sunt de acord că fascia sau țesutul care cuprinde grupurile musculare limitează extinderea acestora în timpul exercițiilor fizice. Fără suficient spațiu pentru a se extinde, presiunea din interiorul compartimentului muscular crește, ceea ce duce la o scădere a fluxului sanguin disponibil pentru mușchi. Lăsat netratat, acest flux scăzut de sânge poate afecta permanent mușchiul.
Care sunt simptomele?
CECS afectează în mod obișnuit sportivii de rezistență tineri. Atletul de multe ori experimentează o creștere treptată a durerii într-o regiune musculară specifică, de obicei în piciorul inferior, în timpul efortului. Durerea este descrisă ca durere, stoarcere, crampe sau senzație de strângere care se îndepărtează cu odihnă, deși nu imediat. Adesea, alergătorul este capabil să descrie timpul sau distanța necesară pentru dezvoltarea simptomelor.
Cum este diagnosticat CECS?
Diagnosticul CECS se realizează prin măsurarea presiunii din compartimentul muscular. În prezent, tehnica de măsurare acceptată presupune introducerea unui cateter prin piele în compartimentul investigat. Cateterul citește presiunea, care este apoi comparată cu valorile normale.
Care este tratamentul CECS?
CECS are opțiuni de tratament conservatoare și chirurgicale. Tratamentul conservator include alergarea pe suprafețe mai moi, folosind orteze sau pantofi de atletism mai mult sprijin, reducând volumul de antrenament sau antrenarea, terapia fizică și înghețarea zonei afectate după antrenament. Tratamentul chirurgical include o fasciectomie parțială deschisă sau o fasciotomie simplă. Ambele proceduri slăbesc țesutul care cuprinde mușchiul, permițându-i să se extindă în timpul exercițiilor fizice.
Care sunt alte cauze?
Multe alte condiții imită CECS, unele cu consecințe grave. Doar un medic specialist poate face un diagnostic corect. Dacă vă confruntați cu amorțeală în vițel în timpul alergării, solicitați sfatul medicului pentru a exclude o situație urgentă. Alte cauze ale amorțelii la nivelul piciorului sau al vițelului în timpul funcționării pot include dillini, cheaguri de sânge, entrapare a nervilor și tumori osoase.
